Aveam două “găşti” : una de pe stradă şi alta de la scoală. Strada era “linia de demarcaţie” între zonele arondate şcolilor. Aşa că şcoala chiar ne despărţea.
Aveam impresia că la şcoală trebuia să fim la fel … 
… că şcoala ne pregătea să fim la fel. Nu că eram eu vreo personalitate debordantă, vreun mic geniu neînţeles, dar simţeam că dacă mă uit bine pot să văd în zare gardul ţarcului în care mi se dădea voie să zburd. Ceea ce, mai târziu, s-a dovedit a fi foarte adevărat.
